Între „Alb” și „Negru”

FILMUL - “un vis visat de mai mulţi oameni în acelaşi timp„ (dupa Jean Cocteau)

    

 

Nu este doar o metaforă, căci în vis ca și în film nu există „timp”, imaginarul personal şi colectiv se contopesc într-o serie infinită de real, fapte, imagini, simboluri, interpretări etc. Toate epocile, toate tendințele și toate experimentele etc coexistă. Totul devine numărabil, transmisibil, manipulabil iar realul se transformă într-o poveste despre real, care ajunge să fie lecturat, comentat, interpretat, valorizat prin clişeele şi joncţiunile vizualului.

 

 

Iluziile autenticului

 

În ultima perioadă, vizualul şi-a diversificat foarte mult oferta. În termeni generali, s-a produs o schimbare: de la sistemul caracterizat de controlul ofertă-producţie la un sistem caracterizat de controlul cerere-receptor. Ca rezultat al acestor schimbări structural-calitative, tinerele generaţii au consumat mai mult media (în special, au vizionat mai multe programe de televiziune) în timpul copilăriei, comparativ cu generaţiile anterioare. Acest proces are în esenţă un caracter autogenerativ, determinând creşterea numărului de ore afectate mediei şi reducând, în mod inevitabil, timpul destinat altor activităţi.

 

Mesajul mediatic (prin conţinutul programelor sale, caracterul personajelor, poveştile actorilor, evenimente deosebite, informaţii etc) ajunge să reprezinte, astfel, o mare parte a substanţei vieţii cotidiene. Interacţiunea prelungită a tinerilor cu această realitate „mitologică“, potenţial haotică, confuză, are un impact semnificativ asupra personalităţii, modificându-le percepţia lor faţă de lume şi, implicit, faţă de ei înşişi.

 

Avalanşa de informaţii, nediferenţierea lor, succesiunea egalizatoare în care sunt furnizate şi în acelaşi mod înregistrate, diminuează starea de luciditate a Eului şi, implicit, de  potențialul de creativitate. Ca urmare, este afectata in mod profund capacitatea de sinteza, precum si abilitatea de discriminare, evaluare si nuantare a informațiilor.

 

Calitatea procesului de simbolizare (la individ, la colectiv) va fi afectată, diminuată, la fel şi capacitatea de conceptualizare, abstractizare etc. Inevitabil, memoria (individuală sau colectivă) este şi va fi tot mai intens modificată. Uneori, ei ajung să considere că mass-media înfăţişează lumea reală sau că lumea reală ar trebui să funcţioneze conform regulilor dictate de media. Astfel în plan psihic există  riscul ca tinerii noștrii să devină conform ritmului video-clipurilor, adică- instabili, superficiali şi extrem de receptivi la sugestii.

 

O dimensiune a personalităţii tinerilor, sensibil afectată, de consumul masiv de media, încă din copilărie, s-a dovedit a fi agresivitatea care este „afişată“ la nivelul percepţiei imediate. Actul vizionării este frustrant în sine şi în acelaşi timp conţinutul agresogen al mesajului îi oferă tânărului modele concrete  de manifestare a agresivităţii prin „eroii negativi“ pe care îi propune micul şi marele ecran. Impactul este cu atât mai mare, cu cât aceşti eroi sunt interpretaţi de actori  celebri, atrăgători,  puternici şi cu un farmec personal deosebit. Într-un fel, scopul actului agresiv este legat de dorinţa de satisfacere imediată a egocentrismului, precum şi de plăcerea de a domina, inclusiv prin violenţă.

 

Modificări pot să apară şi în plan neurofiziologic. Capacitatea sistemului nervos (de recepţie, integrare, ordonare etc) fiind limitată, în condiţii de suprasolicitare mediatică procesul de recepţie va fi distorsionat. Acest proces conduce, în timp, la un sentiment general confuz, de haos, prin care percepţiile, opiniile, sentimentele etc. sunt într-o continuă transformare, determinând, în cazul personalităţilor vulnerabile chiar un proces de fragmentare a Eului.

 

 

Repere peste timp

  

Antidotul acestui fenomen poate fi tot IMAGINEA, selecționată și utilizată in sens educativ, „vizualul” devine o alternativă valoroasă în formarea sistemului atitudinal valoric al noilor generații.

 

Modelarea mediatică fiind contextul în care aceste generaţii se dezvoltă, se formează și se dezvoltă, filmul poate deveni principalul mijloc educational, de pedagogie culturală implicită (sau chiar explicită) în procesul de formare si dezvoltare a personalitatii. Educaţia cinematografică stimulează învăţarea şi percepţia critică, analizele şi dezbaterile asupra emoțiilor subiectelor abordate în filmele propuse de  “Cinema Reper”.  

 

Acest tip de învăţare se distinge printr-o notă emoţională deosebită de participare afectivă a spectatorului la însuşirea unui sistem funcţional de credinţe şi valori, după care îşi construieşte propriile criterii în evaluarea textelor, scenariilor, personajelor, acţiunilor, evenimentelor etc.

 

Drepturile omului, familia, relaţiile dintre adulţi şi copii, procesul de maturizare, probleme globale (migraţia, protecţia mediului, condiţia femeii, rasismul, discriminarea, genocide, crizele globale, sărăcia, HIV, condiţia refugiatului, violenţa în familie, schimbările climatice, minorităţi, conflicte armate, situaţia copiilor din zonele de conflict armat, etc) sunt câteva dintre cele mai importante teme, aduse pe marele ecran în filme pline de imaginație și “culoare”.

 

Ecranul devine, astfel, Marele Maestru al unei construcţii mintale, psiho-emoţionale pe care va continua să o reflecte dincolo de sălile de cinema. Mesajul/mesajele filmelor se autogenerează şi este reificat prin discuţiile purtate în colectivitate, familie, grup de prieteni etc, precum şi prin interpretarea temelor abordate în film, a modelor propuse, valorilor promovate etc. „Ecranul” în mod implicit invită la analiză, reflecție, dezbatere a marilor probleme ale existenței, ca- dragostea, altruismul, prietenia, generozitate, onoarea, dreptatea etc. El este oglinda: partener impasibil, obiectiv, abstract, care creează celorlalţi relaţii de comunicare dintre cele mai originale. Aceste relaţii vor continua să funcţioneze între „toţi”, producându-se, astfel, transmiterea orală a informaţiei mediatizate prin film. Această informație devine, astfel, un mod de comunicare socio-cultural-cognitiv, o funcţie de socializare, de constituire de grupuri de dinamică socială, factor orientativ şi producător de atitudini, mentalități, sisteme de valori, într-un cuvânt un cadru de referinţă existenţial.

 

Rolul „filmului reper” este multiplu în această perioadă: de model (tânărul îşi găseşte, în film modele de dezvoltare ulterioară, prin asimilare sau imitaţie); de securizare (este un anxiolitic pentru neliniştile sale interioare); de oglindă de definire, pentru că are nevoie de o confirmare a valorii lui. Identitatea aceasta împărtășită poate fi interpretată drept o nouă modalitate de „iniţiere“, dacă ne referim la integrarea pe care individul participant o obţine. De asemenea, prin educaţia cinematografică, tinerii devin capabili să folosească filmul ca sprijin al propriei creativităţi, al propriului mod de gândire si valorizare a realității înconjurătoare.

 

Dedicate în special adolescenților, dar adecvate pentru întreaga familie, filmele propuse de “Cinema Reper” au fost îndrăgite, admirate, elogiate de milioane de spectatori din lumea întreagă, iar unele premiate la cele mai importante festivaluri internaţionale de film. Ele promoveaza sisteme de valori, comportamente, mentalităţi etc., iar actul de a viziona un film este unul conştient şi nu un proces spontan, natural. Tinerii învaţă în acest mod să se sustragă condiţionării mediatice, să fie conştienţi de “potenţialul” lor şi să-l valorizeze în consecinţă. 

                                                                                                                                                                                                        Psiholog Mihaela Sterian

About the Author

Etiam malesuada velit bibeum donec sit amet orci augue sed tristique amet risus. Mollis malesuada. Quis quis nulla. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia.

Leave a comment